Felmer, satul de 800 de ani
Săptămâna aceasta am poposit în satul Felmer, din comuna Şoarş. Pe drumul până aici am putut admira un peisaj de o frumuseţe rară. Dealuri care primesc încet, încet culorile toamnei şi turme de oi care se pregătesc de iernat…
Deşi Felmerul a fost locuit în trecut şi de saşi şi de români, acum saşii rămaşi pe aceste meleaguri sunt foarte puţini. Biserica evanghelică din sat, spre deosebire de alte sate săseşti din Ardeal, este pe cale să se dărâme… semn că satul este aproape mort.
Urme ale trecutului
Pe hotarul satului au existat urme ale aşezărilor omeneşti din Epoca Bronzului. În locurile numite de săteni „Dealul Morii“, „Calea ai Strâmbă“, „Piscul lui Andrieş“, „Sub Mesteceni“ s-a găsit ceramică, o cistă de piatră şi urme de bordeie cu bucăţi mari de lipitură arsă.
Din Epoca Fierului s-au găsit oale mari, negre la exterior şi castanii, lucioase la interior. Tot din această epocă s-au găsit un ulcior negru-cenuşiu, lucrat la roată şi decorat prin lustruire şi grafitare, considerat ceramică daco-getică. Acest obiect ceramic se află astăzi la Muzeul Ţării Făgăraşului.
Din Epoca Romană s-au găsit la Felmer obiecte de o deosebită valoare arheologică. S-au găsit părţi dintr-un vas roman numit „terra sigillata“. La „Via Popii“ s-a găsit cunoscutul coif de argint care a aparţinut unei căpetenii romane. Un alt obiect de valoare găsit la Felmer este o monedă cu figura Crispinei – soţia împăratului Comodul, un mare conducător al acelor vremuri.
Toate locurile menţionate mai sus se află pe dealurile din zonă şi nu le găsim pe vatra actuală a satului. Se crede că în trecut vatra satului era un loc mlăştinos, datorită numelor existente şi în prezent „Uliţa din lac“ sau „Podul de peste lac“, dar lac în sat nu există.
Prima atestare documentară a satului Felmer datează din anul 1206, fiind menţionat în „Diploma Andreiană“, prin care regele Andrei al II-lea îl dona nobilului Johannes Latinus, emigrant de origine romanică.
În anul 1455, magistratul Sighişoarei adresează celui din Sibiu o scrisoare în care apare „onorabilul Stephanul Pilgrem dictus Felmer“.
Creştinismul la Felmer
Felmerul este un sat locuit şi de saşi şi de români. Având două religii diferite, felmerenii au avut şi două biserici în sat.
Biserica ortodoxă
În sat a existat, până la începutul secolului al XIX-lea, prima biserică despre care se cunosc date. Aceasta era construită de lemn şi împrejmuită cu un zid de piatră, care există şi astăzi. Din biserica de lemn se mai păstrează uşile împărăteşti şi diaconeşti şi clopotul cel mic, pe care este inscripţionat anul 1810.
Pentru că biserica de lemn s-a deteriorat, localnicii au construit o altă biserică, din piatră şi cărămidă de cetate, în anul 1834. Întreaga construcţie a fost executată sub supravegherea unui meşter din Făgăraş, pe nume Jiga. Turnul şi clopotniţa au fost construite între anii 1834-1840, de către meşteri români din Daia-Sighişoara. Biserica are formă de navă, cu naosul despărţit de pronaos printr-un zid scund. Iconostasul este confecţionat din lemn şi tencuială. Acoperişul bisericii a fost distrus în proporţie de 80% în urma unei furtuni puternice, dar a fost reparat în anul 1876.
Biserica evanghelică
Biserica săsească de rit evanghelic a fost, la început, bazilică cu absidă şi abia în anul 1791 a fost construit turnul în partea de vest.
În Evul Mediu, în anul 1241, există documente care atestă că satul a căzut pradă invaziei tătarilor, iar la începutul secolului al XV-lea, turcii, care jefuiau şi distrugeau tot ce le ieşea în cale, au trecut şi pe aici. Aşa că saşii din Felmer s-au hotărât să fortifice locaşul de cult. Astfel, în anul 1484 au fost construite patru turnuri pătrate şi unul hexagonal şi un zid de incintă gros de patru metri.
Biserica suferă, de-a lungul timpului, mai multe modificări. Plafonul absidei şi corul au fost ridicate l-a nivelul navei şi au fost introduse influenţe gotice. În jurul anului 1800, biserica a primit o orgă, care după anul 1995 a fost dusă la Sibiu.
Învăţământul
Saşii şi românii din Felmer au învăţat, de-a lungul timpului, fiecare la şcoala comunităţii sale. Aşadar, în sat au fost două şcoli.
Şcoala săsească
Actuala clădire a şcolii evanghelice a fost construită în anul 1905. Şcoala, un imobil impunător, avea chiar şi un internat. Primul învăţător despre care există date a fost Mihail Muller, în anul 1741. Clădirea este acum o ruină.
Şcoala românească
Prima şcoală a funcţionat pe lângă biserică până în anul 1850 apoi, timp de cinci ani, a funcţionat în casa lui Aron Dascălul. Apoi a fost edificată o şcoală mică, de lemn, ce a funcţionat până în anul 1904. Atunci a fost ridicată actuala şcoală, pe locul celei de lemn. Limbile de predare în şcoala comunităţii româneşti au fost maghiara şi româna.
Venirea saşilor
Primii colonişti saşi au ajuns la Felmer între anii 1141-1161, însoţiţi de un preot pe nume Felmeraien Gheorghe – de unde şi numele satului. 15 familii săseşti au venit în sat ca naţiune privilegiată. Aceştia au primit pământ arabil – cam două, trei loturi de familie.
Când saşii au ajuns pentru prima dată la Felmer, au găsit aici mai multe familii de români. Dar pentru că erau privilegiaţi şi aveau averi, saşii i-au angajat pe români ca slugi.
Apoi, saşii şi-au construit o biserică, o şcoală şi au încercat să convieţuiască cu românii. Biserica saşilor avea patru turnuri, dar două erau folosite ca turnuri de slănină. Oameni puteau să ia slănină doar o dată pe săptămână, când responsabilul de turn tăia bucata cerută de fiecare familie în parte.
Satul cu şapte troiţe
În sat există şapte crucile sau troiţe, construite în jurul anului 1910. Crucile reprezintă scena Răstignirii lui Isus şi în partea de sus au o icoană mică ce o reprezintă pe Maica Domnului. Crucile sunt confecţionate din tablă şi lemn şi au fost restaurate pentru prima oară în anul 1968, de Ion Tăbăcaru. Ele sunt poziţionate astfel: câte una la intrare şi la ieşire din sat, una la şcoală, două în curtea bisericii şi ultima chiar în biserică. Troiţele din sat au mai fost restaurate în vara anului 1999. Interesant este că ultima cruce a fost terminată de restaurat în data de 11 august, când a avut loc eclipsa totală de soare.
În data de 1 mai 1999 familia Bărcuţean Moise ridică in locul numit „La Mesteceni“ troiţa cu numărul şapte. Aceasta are încrustate pe ea impresionantele cuvinte: „PENTRU MORŢII CARE N-AU LA CAP O CRUCE“.
Tradiţii şi obiceiuri
Fiind un sat locuit de mulţi saşi, Felmerul a avut o viaţă culturală activă. Pe lângă obiceiurile specifice Ţării Făgăraşului, felmerenii au avut şi un obicei puţin diferit de cel al cetei de feciori. În seara de Crăciun, un grup format din doar trei băieţi (numiţi „tistia“) umblau prin sat, însoţiţi de lăutari şi colindau casele oamenilor. La casele unde erau fete, cei trei feciori încingeau şi un joc. Feciorii aveau şi trei funcţii stabilite: jude, pargăr mare şi vornic. Gazda îi răsplătea cu un litru de rachiu un colac mare împletit, coaste de porc şi bani.
În sat au mai fost păstrate şi alte obiceiuri populare ca şezătoarea sau udatul de Sf. Gheorghe.
Fiii satului
Prima întâlnire a fiilor satului a avut loc în anul 1981, cu ocazia împlinirii a 775 de ani de la prima atestare documentară. Atunci au venit fii ai satului din toate părţile ţării şi chiar din străinătate.
Anul acesta s-au împlinit 800 de ani de la prima atestare documentară. Cu această ocazie, localnicii au organizat o nouă întâlnire a fiilor satului, cart a fost un adevărat succes.
Pe 20 august 2006, acest eveniment a adunat în sat felmereni din toate părţile ţării şi de peste hotare.
Evenimentul a început cu o slujbă la biserica din sat, unde localnicii au venit îmbrăcaţi în costum popular, apoi manifestarea a continuat în faţa monumentului dedicat eroilor, unde a fost oficiat un „Te Deum“. În curtea şcolii din sat a fost amenajată o scenă. Manifestarea a fost deschisă de preotul din sat, apoi dr. Gheorghe Comanici a făcut o prezentare a istoricului satului. Pe această scenă au fost prezentate câteva dintre obiceiurile specifice satului.
Femeile din Felmer au amenajat într-o sală de clasă un mic muzeu, unde au fost expuse unelte vechi, vase şi altele.
Cu această ocazie a fost lansată cea de-a doua ediţie a monografiei satului, scrisă de medicul veterinar Aurora Comanici şi doctorul Gheorghe Comanici.
Restaurare inedită
Aurora Comanici, din satul Felmer, medic veterinar de profesie, şi-a descoperit un nou talent: acela de a picta. A început să picteze cuierele şi lăzile de zestre găsite în casa socrilor. A pictat mobilierul vechi al vecinilor, apoi a fost rugată de către preotul din sat să restaureze pictura veche de peste 100 de ani a mobilierului şi a stranelor din biserică. Aceasta a folosit culori vii, care erau odinioară nelipsite din casele ţărăneşti ale românilor. A reîmprospătat şi picturile uşilor împărăteşti şi diaconeşti. Fiica satului a lucrat la picturi timp de cinci ani.
Majoritatea datelor au fost culese din cele două ediţii ale monografiei satului Felmer, scrise de Aurora şi Gheorghe Comanici. Mulţumiri speciale tuturor sătenilor, care au contribuit cu informaţii la realizarea acestui material.
Comentarii